Rugați-vă pentru Siliguri

Locuiesc în Siliguri, un oraș unde granițele se întâlnesc și lumile se ciocnesc. Cuibărit la poalele munților Himalaya, străzile noastre sunt pline de sunetele multor limbi—bengaleză, nepaleză, hindi, tibetană—și fețe din toate direcțiile. Refugiații sosesc aici din Nepal, Bhutan, Bangladesh și Tibet, purtând povești despre pierderi și dor, despre călătorii atât prin pericol, cât și prin speranță. În fiecare zi, văd cât de fragilă poate fi viața - și cât de profund tânjesc oamenii după pace, genul de pace pe care îl au doar Isus poate da.

Siliguri se numește “Poartă către nord-est” și mă gândesc adesea cât de adevărat este acest lucru în mai multe feluri. Acest oraș conectează națiunile - ar putea deveni, de asemenea, o poartă de acces pentru Evanghelie, curgând de aici prin India și dincolo de ea. Totuși, suferința este profundă. Sărăcia apasă puternic. Copiii dorm în stații de autobuz. Familiile poartă răni invizibile cauzate de generații de strămutări și diviziuni.

Totuși, chiar și în mijlocul oboselii, simt Duhul lui Dumnezeu mișcându-se. ... Văd conversații liniștite despre credință, mici adunări de rugăciune în camere din spate, inimi care încep să spere din nou. Isus este aici – plimbându-se prin piețele aglomerate, stând lângă cei obosiți, șoptind dragostea Lui în locuri uitate.

Sunt aici să fiu mâinile și picioarele Lui – să-l iubesc pe refugiat, pe muncitorul obosit, pe copilul rătăcitor. Rugăciunea mea este ca Siliguri va deveni mai mult decât un oraș de graniță — că va fi un loc unde cerul atinge pământul, unde lumina Lui străpunge ceața și unde națiunile care trec pe aceste străzi vor întâlni dragostea și mântuirea Isus Hristos.