Isus se revelează

(Medan, Indonezia)

În orașul cald și aglomerat Medan din Indonezia, palmierii se leagănă în soare, iar motocicletele trec în viteză pe lângă piețele colorate, pline de fructe și mirodenii. Aerul miroase a orez prăjit și ceai dulce. De cinci ori pe zi, chemarea la rugăciune răsună pe acoperișuri, amintindu-le familiilor să se oprească și să se roage.

Rani, în vârstă de zece ani, adora să-și ajute mama la mica lor tarabă cu mâncare. În fiecare dimineață, amesteca orez și curry, în timp ce mama ei îi întâmpina pe clienți cu un zâmbet. Rani Îl iubea pe Dumnezeu. Se ruga în fiecare zi și încerca să fie bună. Dar nu citise niciodată Biblia și nu știa prea multe despre Isus.

Într-o după-amiază, mătușa lui Rani și-a invitat mama la un mic grup de lectură pentru femei. “Citim doar povești despre profeți”, a explicat mătușa ei. “Ai vrea să vii?”

Mama lui Rani a ezitat. Dar era curioasă. Așa că în seara aceea, Rani și mama ei au mers împreună la casa mătușii sale.

Femeile stăteau pe podea pe rogojini țesute. O mică carte zăcea în centrul cercului. Nu se certau. Nu dezbăteau. Pur și simplu citeau povești.

Rani a ascultat în liniște în timp ce citeau despre creație. Citeau despre Avraam. Citeau despre iertare și despre promisiunile lui Dumnezeu.

Apoi, într-o seară, au început să citească despre Isus.
Rani s-a aplecat mai aproape.

Au citit despre bunătatea Lui. Au citit despre miracolele Sale. Au citit despre cum i-a iertat pe oameni și i-a primit cu brațele deschise pe copii. Rani a simțit ceva mișcându-se în inima ei, deși nu a înțeles-o pe deplin.

În noaptea aceea, s-a întâmplat ceva neașteptat.
Mama lui Rani a avut un vis.

În vis, un bărbat îmbrăcat în alb strălucitor stătea în fața ei. Fața lui era blândă, iar ochii Lui erau buni. Nu era nimic înfricoșător la El - doar pace.
“Eu sunt Calea”, a spus El încet. “Urmează-Mă.”

Mama lui Rani s-a trezit brusc. Inima îi bătea repede, dar se simțea calmă. Visul părea mai real decât oricare altul pe care îl avusese vreodată.

A doua zi, i-a povestit lui Rani ce se întâmplase.
“Crezi că a fost Isus?”, a șoptit Rani.
Mama ei dădu încet din cap. “Cred că ni se dezvăluie.”

În următoarele câteva săptămâni, femeile au continuat să citească. Au aflat că Isus este numit Mielul lui Dumnezeu. Au aflat că El a murit și a înviat. Au aflat că El iartă păcatele și dă viață nouă.

Rani a început să se roage diferit.

În loc să repete cuvinte familiare, ea a vorbit sincer.
“Isuse… dacă ești real… Te rog arată-mi.”

Nu a auzit o voce tare. Nu a văzut lumini strălucitoare. Dar, în timp ce citea poveștile și se ruga, a simțit pace. A simțit bucurie când a auzit cuvintele lui Isus. S-a simțit cunoscută - ca și cum cineva ar fi înțeles-o complet.

Într-o după-amiază, Rani și mama ei stăteau lângă un canal de irigații îngust, înconjurat de orezării verzi. Un mic grup de femei s-a adunat în liniște. Una câte una, au pășit în apă și au fost botezate ca urmașe ale lui Isus.

Rani a privit cu atenție. A văzut lacrimi. A văzut zâmbete. A văzut curaj.

Mai târziu, Rani și-a îmbrățișat strâns mama. “Acum îi aparținem lui Isus”, a spus ea.

Mama ei a zâmbit. “Da. Și El ni S-a arătat.”

Din ziua aceea, Rani a început să se roage pentru prietenii ei de la școală. Nu se certa. Nu forța conversația. Dar când cineva a întrebat-o de ce părea atât de bucuroasă, ea a răspuns simplu: “Pentru că Isus mă iubește”.”
Rani a învățat ceva important:

Isus Se descoperă oamenilor care Îl caută cu adevărat.
Și când El o face, totul începe să se schimbe.