P'YONGYANG

Trăiesc într-o țară în care tăcerea este sigură, iar credința trebuie să rămână ascunsă. Aici, în Coreea de Nord, fiecare aspect al vieții este controlat - unde muncim, ce spunem, chiar și ce gândim. Imaginea liderului nostru este peste tot, iar loialitatea față de el este cerută mai presus de orice. A pune la îndoială sau a crede diferit este considerat trădare.

Nu mă pot aduna deschis cu alții care Îl urmează pe Isus. Ne șoptim rugăciunile în întuneric, cântăm fără sunet și ascundem Cuvântul în inimile noastre, pentru că deținerea unei Biblii ar putea însemna moartea. Am cunoscut frați și surori care au fost luați noaptea, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Se spune că zeci de mii de credincioși suferă în lagărele de prizonieri - unele familii întregi condamnate pentru credința unei singure persoane. Totuși, ne rugăm. Totuși, credem.

Chiar și în întuneric, simt apropierea lui Hristos. Prezența Lui este puterea și bucuria noastră. Când nu putem rosti numele Lui cu voce tare, îl trăim în liniște - prin bunătate, curaj și iertare. Credem că recolta de aici este coaptă, că rugăciunile credincioșilor din întreaga lume zguduie zidurile fricii și ale controlului. Într-o zi, știu că acest pământ va fi liber - și numele lui Isus va fi cântat cu voce tare peste munții Coreei, încă o dată.