Budismul Theravada: dezvoltată în Sri Lanka, unde învățăturile timpurii au fost păstrate și formalizate. Aceasta pune accent pe disciplina personală, meditație și viață etică ca mijloace de atingere a iluminării. Această tradiție este dominantă în Myanmar, Thailanda, Cambodgia și Laos.

Budismul Mahayana: a apărut mai târziu și a introdus texte suplimentare atribuite lui Buddha. Se învață că un bodhisattva - o ființă iluminată - poate amâna eliberarea finală pentru a-i ajuta pe alții să scape de suferință. Compasiunea pentru toate ființele simțitoare este esențială pentru acest curent, care s-a răspândit pe scară largă în China, Japonia, Vietnam și peninsula coreeană.

Budismul tibetan: dezvoltat din tradițiile Mahayana indiene și pune accentul pe ritualuri, simbolism, incantații și practici de vizualizare. Urmărește accelerarea iluminării prin discipline spirituale structurate și devoțiune față de bodhisattva cerești.

În ultimele decenii, budismul în societățile occidentale a fost adesea reformulat ca o practică de bunăstare personală, mai degrabă decât ca un angajament religios.

Mulți sunt atrași de meditație pentru reducerea stresului, echilibru emoțional sau claritate mentală, adesea detașată de credințele tradiționale despre karma, renaștere sau iluminare.

Unii se implică prin retrageri structurate, programe de mindfulness sau practici ghidate de profesori instruiți în tradițiile asiatice.

Alții adoptă abordări eclectice, combinând tehnici budiste cu psihologia sau filozofiile de auto-ajutorare, rămânând în același timp activi în stiluri de viață și profesii seculare.