După trezirea sa, Buddha a căutat alți căutători și a transmis primele sale învățături. În loc să indice o zeitate creatoare, el a oferit un cadru pentru înțelegerea suferinței și scăparea de ea. Elementele centrale ale mesajului său au fost “Cele Patru Adevăruri Nobile”: că viața implică suferință; că suferința apare din dorință și ignoranță; că suferința poate înceta; și că modalitatea de a pune capăt dorinței și ignoranței este urmarea “Căii de Mijloc”, cunoscută și sub numele de “Nobila Cale Octupla”.”

Conform învățăturilor budiste, suferința rezultă din agățarea de lucruri impermanente. Acest atașament îi leagă pe oameni de un ciclu continuu de naștere, moarte și renaștere, în care chiar și ideea unui sine permanent este considerată o iluzie. Eliberarea vine doar prin eliberarea de poftă și ignoranță.

Buddha a învățat că eliberarea de acest ciclu se obține printr-o viață disciplinată, care evită extremele de indulgență sau abnegația severă. Calea de Mijloc pune accentul pe înțelegerea corectă, intenția, vorbirea, acțiunea, mijloacele de trai, efortul, atenția conștientă și concentrarea. Aceste practici sunt menite să remodeleze dorința și percepția.

Scopul final al practicii budiste nu este comuniunea cu un Dumnezeu personal, ci stingerea poftei, aducând eliberarea de suferință și renașterea.

Pentru claritate și consecvență, acest ghid folosește termeni sanscriți recunoscuți în mod obișnuit pentru conceptele budiste. Descrierile reflectă învățăturile istorice și practicile contemporane, așa cum sunt observate în diverse contexte culturale.