Japonia

În timp ce Japonia a fost în mod tradițional clasificată ca o națiune budistă, realitatea este că a devenit din ce în ce mai post-religioasă. Unele practici budiste sunt continuate, cum ar fi vizitarea și întreținerea mormintelor ancestrale, purtarea de amulete de noroc și înregistrarea nașterilor la templul budist local. Cu toate acestea, majoritatea cetățenilor japonezi, în special cei sub 50 de ani, nu se identifică ca adepți ai vreunei religii.

În această societate extrem de competitivă, este adesea considerat slab să fie religios. Unii au numit Japonia „o superputere fără busolă morală”. Un rezultat al acestei oboseli este o rată ridicată a sinuciderilor, în special în rândul tinerilor. Peste 30.000 de oameni își iau viața în fiecare an.

Mulți japonezi vor alege aspecte ale șintoismului, budismului și practicilor oculte sau animiste și își vor dezvolta propria credință personală fără a se preocupa de contradicții. Un accent puternic în acest sistem de credințe este că zeii sunt peste tot, inclusiv pietrele, copacii, norii și iarba.

Deoarece foarte puțini creștini sunt în Japonia, obținerea bibliilor și a altor literaturi bazate pe credință este dificilă. Legat de aceasta este faptul că mulți dintre pastorii actuali sunt în vârstă, dar nu se pot pensiona deoarece nu există nimeni care să preia congregația lor.

Majoritatea comunității creștine din Japonia sunt femei. Bărbații muncesc atât de multe ore, încât nu au timp de religie. Aceasta devine o problemă care se auto-întărește – a avea puțini bărbați într-o biserică confirmă concepția greșită că biserica este în primul rând un loc pentru femei.